Din perspectiva unui parinte
Infiintarea Asociatiei Umanitare “Doar un pas” a fost determinata de multiplele probleme de care ne-am lovit in sistemul medical romanesc, care, in loc sa ajute copiii cu dizabilitati, nu face altceva decat sa ingradeasca parintilor sansele de a avea un copil normal.
Asa ca totul a pornit din dorinta de a ne ajuta copilul sa se insanatoseasca si, in acelasi timp, de a-i putea ajuta si pe ceilalti care sufera de aceeasi afectiune.
Intrand in contact cu aceasta lume, am constatat ca, din nefericire, exista un numar foarte mare de copii cu probleme neuropsihomotorii, in diverse grade. Fara un suport financiar solid acestia nu au nici o sansa la o viata normala, intrucat necesita multiple sedinte de kinetoterapie. Acestea se pot face gratuit doar o data la trei luni, iar copiii au nevoie de gimnastica zilnic.
In primul rand, trebuie sa consulte un neurolog care sa stabileasca gravitatea afectarii cerebrale. Acesta trimite la realizarea unui RMN care nu este suportat de stat decat in masura in care reusesti sa prinzi un loc intr-un spital, altfel trebuie sa platesti aprox. 950 RON. Apoi trebuie stabilit tratamentul si recuperarea, elemente care sunt la fel de costisitoare.
Afirm aceste lucruri din perspectiva unui parinte care traieste personal aceasta experienta. Fetita noastra, nascuta cu nota 9, a fost diagnosticata cu paralizie cerebrala ulterior, in momentul in care nu s-a ridicat din sezut. Bineinteles ca a fost ca o lovitura de bumerang care a declansat un cosmar ce de atunci nu se mai sfarseste.
Important este sa reusesti sa te mobilizezi, sa lupti si sa fii alaturi de copilul tau, deoarece in momentul in care ai clacat, el este o cauza pierduta. Indiferent cat de mult suferi, ceea ce conteaza este recuperarea copilului, de aceea trebuie sa iti pastrezi optimismul.
Parintii trebuie sa-si urmeze instinctul si sa consulte un medic de fiecare data cand simt ca este ceva in neregula cu copilul lor. Nu conteaza daca la primul consult nu descopera nimic, trebuie sa persevereze pana in momentul in care se asigura ca a epuizat toate optiunile.
Consider ca e necesara o mai intensa informare referitoare la bolile neuropsihomotorii la nou-nascuti, pentru ca acestea nu se pot descoperi decat dupa varsta de 4 luni in cazurile in care simptomele nu sunt evidente. De aceea, sunt de parere ca in urmarirea evolutiei bebelusului sa fie obligatorii si o vizita la medicul neurolog in primele 6 luni de viata ale copilului. Aceasta il poate scapa de mult mai multe suferinte, precum indelungi sedinte de kinetoterapie in timpul carora plange si te implora sa-l salvezi. Cu cat este mai mic, cu atat se vindeca mai repede. In acest tip exista doua tipuri de kinetoterapie: Bobath si Vojta, la fel de eficiente.
Pentru a fi alaturi de acesti ingerasi care invata sa lupte cu viata de mult prea devreme, cred ca este timpul sa le oferim cele mai bune conditii de recuperare. Dorinta noastra este sa deschidem un centru de kinetoterapie in care sa poata veni orice copil pentru a avea dreptul la o existenta normala. Vrem sa ne vindecam copilul, iar apoi sa aplicam experientele prin care am trecut pentru a ajuta cat mai multi copii. De aceea avem nevoie de ajutorul tuturor.
Fiti alaturi de copii!